Traian T. Coșovei – „Poemul”

Traian T. Coșovei (n. 28 noiembrie 1954 – d. 1 ianuarie 2014) este unul dintre cei mai reprezentativi poeți ai generației optzeci. A absolvit Facultatea de Filologie (secţia română-engleză) în 1978, cu o lucrare despre „Beat Generation”, mișcare literară în poezia americană contemporană. În anii ‘80, a luat parte la cenaclul condus de criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu, iar apoi la Cenaclul de Luni al lui Nicolae Manolescu. Împreună cu poeții Florin Iaru, Ion Stratan și Mircea Cărtărescu, a creat primul nucleu al optzeciștilor („Generația în blugi”), care decidea cine poate intra în acest club elitist de literați. Etichetat de apropiați, la o vârstă încă fragedă, drept „un copil teribil” și auto-didact, Traian T. Coșovei s-a afirmat ca un spirit nonconformist, înzestrat cu un talent imens (genial, consideră unii critici), ce și-a găsit în scurt timp vocea proprie în poezia românească.

Fără să evite un anumit patos (recognoscibil) al trăirilor ce emană autenticitate, lirica sa – un elogiu „esențializat” al eului și al reprezentărilor subiective ale lumii – și-a căutat în permanență formule noi, postmoderne, de expresie.

Cele trei poeme de mai jos au fost selectate din antologia omagială Elegii pentru o bucată de iaht, publicată în 2014 de Editura Tracus Arte.


Poemul

A venit vremea să îmi adun singurătatea ca pe o sumă
mică de bani.
A venit vremea să-mi termin poemul. Strigătele s-au
isprăvit,
marile ploi sunt și ele pe sfârșite.
Departe, peste oceane de sticlă
cascada genunchilor tăi se sparge de stânci.

Acum va trebui să-mi termin și eu poemul –
ca să pot să trăiesc
va trebui să-l închei ca pe o veche uniformă militară;
va fi ca și cum voi pleca într-o lungă călătorie.
Voi închide ușa, voi scrie pe ziduri cu sânge de miel,
voi bate în cuie fereastra –
dâre groase de var voi trage pe garduri,
îmi voi unge trupul cu grăsime de urs,
mă voi bâlbâi groaznic.

Acum, numai să pun drugul la ușă –
numai să deschid robinetele casei, să sting lumina;
El trebuie să apară, trebuie să fie prin apropiere.
Mă voi tunde garçon, îl voi vâna fără milă.
Fără milă voi smulge poșeta bătrânei de la subsol
voi răscoli în întunericul ei mirosind a lavandă
voi călca în picioare scrisorile de pe front,
polițele de asigurare;
El trebuie să fie pe aici!

Voi căuta în dulăpiorul de medicamente, cu foarfecele
îi voi decupa fotografia –
cu foarfecele îmi voi face loc prin mulțime,
cu foarfecele bătrânei doamne îmi voi decupa
o casă, o iubită, un vis.

Dar el este pe aproape – o simt – pentru blana
acestui poem
sunt în stare să-mi uit prietenii, să-mi vând sufletul,
să-mi vopsesc, încet, fața cu cenușa marilor
biblioteci ale lumii!

A venit în sfârșit vremea să-mi termin și eu poemul.
Acum, chiar acum (numai puțin, vă rog – încă puțin,
vă implor)
cu poemul acesta îmi voi câștiga viața,
el a și fost, poate a și trecut…

Lăsați-mă numai să-l încep.
Lăsați-mă numai să-l termin.

(din Bătrânețile unui băiat cuminte, 1994)

Bătrânețile unui băiat cuminte

Și eu am fost un băiat răutăcios de altădată.
Am fumat, am băut, am aruncat în geamuri cu sânge
cu inimi sfărâmate, de piatră.
Am vorbit de rău genunchii fetelor de cartier –
eu am pus lațuri la porumbei, lanțuri grele de fier
la cuvinte și frumuseți,
am avut obrăznicia să-mi ascult până la capăt
povestea celor o mie și una de vieți.

Pe bătrâna proprietăreasă nu eu am împins-o pe scări.
Pe oglinda din lift nu eu am scris un cuvânt foarte mic.
Aș fi putut avea o inimă mare. Aș fi putut avea
un sânge pitic.

Cu pumnii am turnat doar grămezi de monezi
în telefoanele publice.
Mi-am uns trupul cu voci, respirații, surâsuri lubrice
venite din noapte și ceață, din abisuri, din hău…

Am fost un copil rău.
Degetele mele au atins ceva neclar, între secure și gâde,
părul meu blond a visat să fluture piramide –
să respire parfumuri de Trinidad, de ghirlande și salbe.
Mâinile mi le-am ars la mirajul țărilor calde.

Împrăștiat în lume am fost copil rău și blond
al speranței de-a fi, al disperării de-a fi fost.
Uitat de toți, în mansarda unui surâs mi-am învățat
povestea celor o mie și una de morți pe de rost.

(din Bătrânețile unui băiat cuminte, 1994)

Îndepărtare

se dedică Oanei Ciocea

Simțul depărtării se dobândește
odată cu îndepărtarea: cum ar fi plecarea ta
peste ocean sau singurătatea piramidelor
în imensul deșert care ne desparte pe viață.
Depărtarea e o ființă care locuiește în noi,
se răsfață în visele și insomniile noastre
traversate de ninsori.

Este ziua în care privim înapoi,
deșertul care se gândește la ploi,
ori sărmanul răscolind cu degete lacome
în lăzile de gunoi.

Până la urmă, depărtarea, parfumul ei…
suntem chiar noi.

(din Aritmetica pleoapelor, 2013)


Cărţi publicate: Ninsoarea electrică, ed. Cartea Românească, 1979; 1, 2, 3 SAU…, ed. Albatros, 1980; Cruciada întreruptă, ed. Cartea Românească, 1982; Aer cu diamante (împreună cu Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Ion Stratan), ed. Litera, 1982; Poemele siameze, ed. Albatros, 1983; În aşteptarea cometei, ed. Cartea Românească, 1986; Rondul de noapte, ed. Militară, 1987; Pornind de la un vers (critică literară), ed. Eminescu, 1990; Bătrâneţile unui băiat cuminte, ed. Pontica, 1994; Mickey Mouse e mort, ed. Cartea Românească, 1994; Percheziţionarea îngerilor, ed. Crater, 1998; Lumină de la frigider, ed. Cartea Românească, 1998; Bună dimineaţa, Vietnam!, ed. Călăuza, 1999; Hotel Urmuz (critică literară) ed. Călăuza, 2000; Mahalaua de azi pe mâine (împreună cu Dan Mircea Cipariu), ed. Vinea, 2000; Les annees folles du socialisme, (împreună cu Ştefania Coşovei), Asociaţia Scriitorilor & Ed. Eminescu, 2000; Pisica neagră, pisica moartă, (împreună cu Bogdan O. Popescu), ed. Crater, 2001; Institutul de glasuri, ed. Cartea Românească, 2002, antologie în colecţia Hyperion; Vânătoarea pe capete, ed. Libra, 2002; Greva căpşunelor, ed. Libra 2004; La formarea ideilor, ed. Contemporanul Ideea Europeană, critică literară, 2005; Băutorii de absint, antologie de poezie (împreună cu Ion Mureşan, Liviu Ioan Stoiciu, Nichita Danilov, Ioan Es. Pop), ed. Paralela 45, 2007; Motocicliştii spaţiali (împreună cu Ioana Mănescu) – cineroman, Editura Tracus Arte, 2008; Poeţii marilor oraşe, critică literară, Editura MNLR, 2008; Aerostate plângând, Editura Tracus Arte, 2010.

Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor, 1979; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1994 pentru volumul Bătrâneţile unui băiat cuminte; Marele Premiu ,,Ion Vinea”, 1996; Premiul Academiei ,,Carpatica”, 1996; Premiul Academiei Române pentru poezie, 1996; Premiul Internaţional ,,Nichita Stănescu”, 2000 ; Autorul anului 2002 – premiu decernat de A.P.L.E.R. pentru volumul de poezie Vânătoarea pe capete ; Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de Ofiţer, 2004 ; Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti pentru volumul de poezie Greva căpşunelor; Premiul pentru jurnalism literar al revistei Tomis, 2005 ; Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti pentru volumul de critică literară Poeţii marilor oraşe, 2008. i

iHumanitas.ro


Material în exclusivitate, protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.