„Poesis internațional”, la 10 ani

Proaspăt ieşită din tipar – în vremuri în care pare că doar rezilienţa înverşunată a oamenilor de cultură, fie ei artişti, literaţi, ori doar umanişti pasionaţi, reuşeşte să mai menţină suflul cultural al ţării noastre -, revista semestrială „Poesis internațional” împlineşte un deceniu de viaţă în care a acumulat „peste 5000 de pagini de literatură de pe toate continentele” (Claudiu Komartin).

Acest recent număr 26 (aflat parcă într-o conjunctură magică cu Tramvaiul 26, loc astăzi închis, dar care a găzduit ani de-a rândul, până în 2019, poeticele întâlniri ale Clubului de lectură Max Blecher) cuprinde, aşa cum şi-a obişnuit deja cititorii, secţiuni de poezie, proză, cronică de carte, eseu, artă, corespondenţă.

Pentru a vorbi doar despre poezie, prezenta revistă-antologie aduce în cele aproape 230 de pagini ale sale selecţii generoase din creaţia a douăzeci şi cinci de poeţi/poete din România şi de pe alte meridiane.

Iată câteva dintre poemele incluse în „Poesis internaţional” nr. 26, semnate de Svetlana Cârstean, Ştefan Manasia, Nicolae Popa, croatul Boris Maruna, indiana Tishani Doshi, hong-kongheza Tammy Lai-Ming Ho şi britanica Tania Hershman.

Poţi comanda antologia


Svetlana Cârstean

Al doilea sfârșit al florii de menghină

Eu, cel care am inventat cu atâta bucurie și entuziasm floarea de
menghină, lucrând cu spor în atelierul meu, eu, nefericitul inventator,
vreau să mărturisesc acum suferința și umilirea mea. Așa cum de la
început le-am presimțit.
Căci gândul, mintea și sufletul meu nu-și mai pot găsi locul decât
între petalele ei în nenumărate culori, între aripile ei mult mai
zbuciumate decât îmblânzite.

Din strânsoarea lor nu mă pot desface și mă văd stând între ele
ca o altă floare presată, neputincioasă, sugrumată. Pândesc ca un hoț,
ca un vinovat fără salvare, clipele ei de odihnă, de bunătate, ca să mă
strecor și să scap pentru totdeauna.
Astfel, eu, care am sădit-o și am îngrijit-o, am așteptat cu nerăbdare să
crească și să dea roade, voi rămâne pe veci prizonier al aripilor ei, ca o
sămânță neînsemnată, aruncată în umbra țesuturilor ei delicate.
Voi respira odată cu ea și voi rodi numai prin ea. Până la urmă, voi
locui tăinuit înăuntrul ei, eu însumi un țesut printre altele.

(din volumul Sînt alta, Ed. Nemira, 2021)


Ştefan Manasia

Apariţii

Cristinei S. & lui Iosif F.

Am scris un poem despre fantome și voci,
despre o fată pe care nici măcar n-am iubit-o
și care azi ar fi trebuit să împlinească 50,
dar care a fost acolo cândva și (îmi doresc eu)
poate că a rămas tot acolo, demnă și senzuală.

Am scris despre un prieten bonobian care a murit
în mizerie acum câțiva ani și care – ori de câte ori
am încercat să-i iau urma – descoperise invizibilitatea –
se evapora.

Spectre și prieteni, cunoscuți, cu misterele lor,
cu handicapul lor în lumea făcută de hiene pentru hiene,
cu puterea lor vindecătoare cu nimic mai prejos
decât a violonistului evreu Itzhak Perlman,
despre care mi-am propus, la fel, să fac un poem.

O uitasem: slăbănoaga cu dreduri, picioare modelate
de poliomielită și craniu miniaturizat –
toxicomană, anorexică & beyond.

Îl uitasem: psycho killerul blond (oxigenat, mult mai în vârstă),
la brațul căruia am văzut-o prin 2006 sau 2008 –
aristocratic, distrus.

David Bowie & Tilda Swinton ai periferiei.

I-am privit în starea aia de neîncredere și de adorație
ca pe o înregistrare declasificată recent
în care OZN-uri se zbenguiesc și umilesc
interceptoarele americane.


Nicolae Popa

Planorul cu mângâieri

Copilul blond vâslea pe un plan înclinat ce ducea
în suiș spre colinele azurii,
alt copil (după țipăt, fetiță) pe un alt plan înclinat
luneca în mare.

Pe zeci de alte planuri înclinate hoinăreau
hoarde de hormoni,
dădeau lingușitor din coadă spermatozoizii.
Și se făcea beznă în lapte.

Era primăvară și el avea grijă să revină
la locul lor prin copaci absolut toate frunzele
și simțea cum îmbătrânește de prea multă
tinerețe adunată-n priviri,
în timp ce îi creșteau cuiburi de vâsc
pe buricele degetelor tot pipăind ceva de neatins.

Oricum, pe atunci planorul cu mângâieri
încă nu se zdrobise de acest plan înclinat pe care
ne ducem de-a șuiul
urmând să facem o spărtură în betonul orașului,
urmând să lăsăm o spărtură strălimpede
în urma noastră.


Boris Maruna (scriitor croat)

Croaţii mă seacă la ficaţi

Croații mă seacă la ficați
Nu e de mirare: trăiesc cu ei
De treizeci și opt de ani
Și, în primul rând, toți se știu foarte bine.
În al doilea rând, lasă gunoiul în urmă.
În al treilea rând, sunt capabili să-ți spargă urechile
Cu revoluția și cu femeile.
Fumul țigărilor le umple barurile
În triunghiul dintre München
Vancouver și docurile Sydneyului:
În mâna stângă țin o ceapă verde
Iar în dreapta friptura de miel
În buzunar Catehismul kamikazelor croați.
Să mai adăugăm că întotdeauna
Își găsesc pentru gesturile lor circumstanțe atenuante;
Și ca marii oameni de stat ruși
Întotdeauna găsesc un sfat potrivit.
De ce nu scrii poezii mai emoționale?
Ar trebui să fii mai bătăios!
Pe bune, ne-am așteptat la mai mult de la tine.
Îmi zic croații mei.
Voi puteți să vă bateți joc de poezie
Dar nu și de mine, le răspund,
Și asta-i de-ajuns să se simtă ofensați
– Dar oricum găsesc ei motiv să se simtă ofensați –
Își aprind o altă țigară și
Emigrează cine știe unde.
Uneori nu-i văd cu anii
Alteori cu deceniile.
Adun tot molozul în urma lor
Și-l pun în următoarea mea poezie.
E inoportun să spun că regret
Că atât de ușor se ofensează.
Dar, poetul croat are dreptul
Și datoria patriotică
Să spună cine-l seacă la ficați.
În cazul meu ăștia sunt croații.
Poate că e vorba de acel sentiment de teamă
Că toți acești oameni sunt o parte din destinul meu?
Poate că e un motiv sau un fapt
Că încet dar sigur îmi pierd nervii?
Poate.
Admit diverse posibilități, dar nu văd
Niciun motiv să mă mir de asta.

(traducere de Simeon Lăzăreanu)


Tishani Doshi (scriitoare indiană)

Cum să devii fericit în 101 zile

(fragment)

Slăvește piatra. Învață cum să manevrezi
lucrurile înfierbântate. Dacă vezi
fluturi zglobii zburând prin aer,
rezistă impulsului de a le smulge aripile.
Caută valorile utilitare ale violenței.
Folosește cuțitul cu poftă: ca să dai jos coaja
invidioasă a mangoului, să scobești scoarța și să tai pâine
pentru foamea fără sfârșit a câinilor vagabonzi.
Renunță la casa ta. Ia cu tine
un singur obiect. Strecoară-l în buzunar.
Minunează-te cum un lucru simplu poate
înnoda firele pestrițe ale timpului.
În cea de-a 99-a zi, trebuie să renunți
la acest obiect, dar până atunci simte-te liber
să te atașezi emoțional de el. Găsește o pădure
în care să-ți pierzi urma. Uită-te după plante
care potolesc setea. Freacă în palme bulbii
rădăcinilor lor înainte să-ți înfigi dinții în inimile lor.
Stai întins pe spate și ascultă nenorocita
de inimă aritmică și alunecoasă pe care o ai.
Adu-ți aminte că simți durerea,
deci ești în viață. Mânjește-ți
degetele cu cerneală. Ieși în lume
și pregătește-te să fii oripilat.
Nu închide ochii. Prinde un pește.
Sfărâmă-i capul și privește cum se scurge
viața din el. Scuipă oasele în nisip.
Oferă-ți oasele cuiva.
La corpul uman, claviculele sunt
seducătoarele șefe. Când auzi
pocnetul, dă-ți voie să te treacă un fior.
Găsește un copac care să poată susține toate chipurile
morților tăi – părul lor, inelele lor.
Agață-le portretele solemne de crengi.
Dacă nu găsești fericire în moarte
nu vei putea finaliza cursul.

(traducere de Anastasia Gavrilovici)


Tammy Lai-Ming Ho (scriitoare hong-kongheză)

Resturi

Chinezii înțeleg resturile.
Că mâncarea poate fi transformată iar în mâncare.
Că orice a rămas în oală poate fi refolosit,
prefăcut la întâmplare în ceva modest.

Că femeile încă nemăritate,
abia trecute de 30 de ani,
sunt numite sheng nu – literal, „resturi de femei”.

Și de ce au rămas 61 de milioane
de copii, lăsați în sate
de părinți care-și caută de lucru în orașe,
trăind înghesuiți și mâncând resturi.

(traducere de Diana Geacăr)


Tania Hershman (scriitoare britanică)

Sfat pentru călători

Cazi, dacă se poate,
în prima oră de la sosirea ta

într-un oraș nou, oricare. Cazi zdravăn
în genunchi și-n podul palmelor, în public,

asigură-te că ești văzut. Sângerarea
e opțională. Dacă cineva se grăbește

să te ridice fără să facă vreo pauză
în conversația sa la mobil, vei ști că

acesta este un loc unde merită să rămâi. Mergi șchiopătând
în parcul cel mai apropiat, așază-te lângă o fântână

și privește-i pe localnici cum moțăie, se sărută,
își plimbă câinii. Nu te grăbi. Dacă ai

căzut cum se cuvine, nu trebuie
să mai cazi și aici. Usturătura

și julitura proaspătă din genunchi
îți vor aminti de atenția ce ți s-a dat, de necesitatea bunătății.

(traducere de Dana Pătrănoiu)


Cuprins:

Portret: Svetlana Cârstean

Poezie: Giovanna Sicari (traducere de Dana Barangea), Milo De Angelis (traducere de Dana Barangea), Ilinca Bernea, Ionel Ciupureanu, Florin Dumitrescu, Kim Moore (traducere de Gabriel Daliș), Domnica Drumea, Ludvík Kundera (traducere de Claudiu Komartin și Jiřina Vyorálková), Tishani Doshi (traducere de Anastasia Gavrilovici), Ali Abdālrezāyi (traducere de Gheorghe Iorga), Sorin Mărculescu, Philip Nikolayev (traducere de Andrei Dósa), Tammy Lai-Ming Ho (traducere de Diana Geacăr), Ștefan Manasia, Nicolae Popa, Rodrigo Lira (traducere de Ligia Keșișian), Boris Maruna (traducere de Simion Lăzăreanu), Alexandru Vakulovski, Ioana Geacăr, Andreu Gomila (traducere de Jana Balacciu Matei), Tania Hershman (traducere de Dana Pătrănoiu), Liyou Libsekal (traducere de Daniela Luca), Cătălina Suditu, Mina Decu

Proză: Vladimir Sorokin, fragment din Manaraga (traducere de Camelia Dinu), Guadalupe Nettel, Bonsai (traducere de Maria Tănăsescu), Cătălin Pavel, Distanța supra timpul

Eseu: Radu Vancu, George Steiner. Literatura ca mâine; Romulus Bucur, Eugen Jebeleanu – absența și exorcizarea ei; Luana Stroe, Cronicile unor morți anunțate (Tonegaru, Stelaru, Emil Ivănescu)

Cronici de carte: Octavian Soviany despre Poetul la New York de Federico García Lorca (Art, 2020); Lucia Țurcanu despre Alwarda de Ruxandra Novac (Pandora M, 2020); Marius Conkan despre Civilizații de Olga Ștefan (Paralela 45, 2020); Andreea Apostu despre Toate zborurile au fost anulate de Adrian Diniș (Casa de Editură Max Blecher, 2020); Sînziana-Maria Stoie despre Fotocrom Paradis de Deniz Otay (OMG, 2020); Grațiela Benga despre Ale noastre dintru ale noastre de Moni Stănilă (Casa de Editură Max Blecher, 2020)

Note: Ioana Tătărușanu despre Descheierea corpului de Aksinia Mihaylova (Tracus Arte, 2019); Claudiu Komartin despre David Constantine, laureatul din 2020 al Queen’s Gold Medal for Poetry

Corespondență: Andrei Crăciun, Scrisoare către Radu Cosașu

Artă: Diana Marincu, Câteva note despre aer, așteptare, repetiție și răbdare

Prezențe. Poeți români în traduceri străine: Gellu Naum, De andere kant – Pohemen (Uitgeverij Vleugels, 2020); Irina-Roxana Georgescu, Notions élémentaires (Éditions Libertés Numériques, 2020); Mircea Cărtărescu, A Spider’s History of Love (New Meridian Arts, 2020); Petru Ilieșu, Rumänien. Postskriptum / România. Post Scriptum (Pop Verlag, 2020)

Poţi comanda antologia


Material în exclusivitate, protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Un gând despre „„Poesis internațional”, la 10 ani

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s